Articolul de față își propune să
continue explorarea istoriei comunității baptiste din România în
secolului al XIX – lea prin prezentarea modului în care credința
baptistă ajunge în București, fondarea și recunoașterea de către
autorități a primei biserici baptiste de limbă germană la mijlocul
secolului XIX. Explorarea continuă cu prezentarea unor informații
referitoare la modul în care credința baptistă s-a răspândit printre
români și cum s-a format prima biserică baptistă de limba română în
București care îl va alege pe Constantin Adorian, un român cu studii la
Hamburg, ca păstor al ei.
Muntenia
Particularitatea secolului al XIX-lea și
relațiile pe care România le avea cu Prusia și ulterior cu Germania a
permis multor germani să vină la București. Odată sosiți în România,
baptiștii germani au împărtășit credința lor printre conaționali astfel
că în anul 1856 se întemeiază prima biserică baptistă de limbă germană
în București prin activitatea misionară a lui Karl Johann Scharschmidt,
tămplar de meserie, botezat la Hamburg, de Gerhard Onken care avea ca și
mott-o al activității sale: „fiecare baptist un misionar”. Scharsmidt,
care s-a mutat de la Hamburg în Ungaria, a fost implicat direct și
profund în activitatea misionară. Rezultatul muncii misionare în care a
avut și suportul soției sale Augusta, a fost fondarea la București a
unei asociații cu scopul de a răspândi tractate religioase. Ca urmare a
acestei activități misionare se pun bazele la București ale unei mici
comunități baptiste de limbă germană care avea nevoie de îndrumare
spirituală, Scharsmidt neputând fi ordinat ca pastor. În acest context
acesta i-a scris lui Gerhard Oncken ca rugămintea de a trimite pe cineva
care să călăuzească spiritual comunitatea baptistă din România.
Răspunsul a venit prin trimiterea la București a lui Heinrich Koch, care
a ajuns în anul 1861. Un an mai tărziu, respectiv 1862 a avut loc
primul botez în București. Au fost botezați atunci Franz și Maria Tabory
care mai apoi s-au implicat în lucrarea misionară din Sarajevo. (Ian M.
Randall& D.B., „Romania, Baptist history” in Studies in Baptist history and thought, vol. 33 A Dictonary of European Baptist Life and Thought, p. 436). Începând cu anul
1865, baptiștilor din Vechiul Regat le-au fost recunoscute drepturile
religioase, moment din care au putut întocmi şi tine registre de stare
civilă. Am menționat Vechiul Regat deoarece în Transilvania baptiștii
aveau recunoaștere legală în baza unor legi care funcționau în Imperiul
Austro-Ungar, situația care s-a menținut o perioadă de timp și după
Unirea de la 1918. Anul 1865 a devenit astfel unul de referință pentru
comunitatea baptistă din București care număra în anul 1864 doisprezece
membri. Am spus că acest moment este unul de referință deoarece acum
„magistrul orașului București acordă baptiștilor drepturi egale cu și
luteranilor de a-și întocmi și conduce (?) registre de stare civilă
(înainte de punerea în aplicare a Codului Civil din anul 1866).” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I p. 4 [7] ).
După primirea libertății de manifestare
din punct de vedere religios baptiștii au crescut din punct de vedere
numeric, astfel că la începutul secolului XX aveam mai multe comunități
germane în România. Acesta este contextul în care, germanii baptiști din
Dobrogea care au emigrat în America au trimis în anul 1908 doi
predicatori pentru a vizita comunitățile germane din România, mai ales
pe cea din București. „Unuia dintre ei, Beniamin Schlipf, îi plăcu aici
și în urma unor invitații primite din partea Comunității din București,
se stabili aici și sluji până în anul 1922 ca cetățean american. A putut
să stea în țară în timpul războiului mondial [referire la primul război
mondial] și să servească totodată și Biserica Luterană, iar după
plecarea sa în America, Comunitatea germană a fost condusă de către
predicatorul Carol Strobel până în anul 1928, când a fost înlocuit de
către eminentul teolog Johan Fleischer.” (D.B, Istoria creștinilor baptiști, vol. I pp. 4-5 [7-8]).
Constantin Adorian – Evanghelia trece la români
Baptismulmodern în spațiul românesc și organizarea lor își are începutul în anul 1856, odată cu apariția
primei biserici baptiste de limbă germană la București. Baptiștii
germani s-au preocupat și de comunitatea românească astfel că treptat,
„pas cu pas lucrarea s-a extins dinspre comunitatea germană spre
români”, fapt care a făcut că până în anul 1912 să fie botezați și
câțiva credincioși români[1].
Dat fiind faptul că lucrarea de misiune printre români a continuat s-a
simțit nevoia organizării unei biserici a lor. În acest context anul
1912 devine crucial deoarece se reușește formarea primei biserici
baptiste române în București pe strada Apele Minerale nr. 14-16[2].
Inaugurarea festivă a primei biserici baptiste române din București „a
avut loc în prima duminică de după Crăciunul din 1912. Membrii fondatori
au fost: Constantin Adorian, Ioan Barnea, N. Ianculescu, I. Haralambie,
N. Șerbănescu cu soțiile lor și alte două persoane.”[3]
Primul pastor al Bisericii Baptiste
Române a fost Constantin Adorian (1882-1954), care fusese convertit în
1902, prin intermediul lui F.W. Schuller. Acesta a fost botezat în
aprilie 1903 în București de către Carl Scharschmidt şi a fost ordinat
ca pastor al primei Biserici Baptiste Române din Bucureşti în anul 1913.
de Marius Silvesan,
publicat pe Istorie Evanghelica
publicat pe Istorie Evanghelica
Si acest articol este publicat pe Eveniment Crestin cu acordul autorului.
Eveniment Crestin sprijina cercetarea in domeniul istoriei bisericii si al teologiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu