Unii istorici spun ca in vechime oamenii au stat in pesteri. Ori fi intrat si acolo cand afara ploua si fulgera iar in corturi apa ajungea pana la genunchi.
Dar astazi stiu sigur ca milioane de oameni traiesc in pesteri cu termopane, cheeseburger si Facebook.
Omul se instraineaza de semeni tot mai mult. Incet, incet refuza contactul direct cu ceilalti fiind mult mai facil un click distanta de tot. Bye-bye intalniri ad-hoc cu zeci de prieteni si cunoscuti – salutare sedintele de birou, cu ceai in pahare de plastic. Bye-bye concertele unor trupe in cerstere, cu sute de fani infocati – salutare recitaluri la bar, cu fum de tutun si pahare comandate pana la amiaz. Ramani cu bine natura si deal, am lasat rucsacul si cortul in prag, de acum privim pe laptop cu drag cum unii urca Everestul ca magi.
Suficienta, egoismul, comoditatea, ascunderea sunt lacatele care le pun unii la parta pesterii ca sa auda singurei dolby–sound round.
Un click distanta de tot este pacaleala moderna care duce pe om de acolo de unde a plecat.
din volumul Terra improvizata de Catalin Dupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu