Bisericile Creștine Baptiste din România și statul comunist

 

Trecutul este parte din noi, din viața noastră și prin cunoașterea lui putem afla mai multe comunitatea sau biserica din care facem parte în cadrul căreia slujim. Un fragment din trecutul recent, respectiv cel al perioadei de început a comunismului românesc, am realizat prin intermediul cărții Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență, 1948-1965. În cadrul acestei cărți analizarea relației dintre Bisericile Baptiste și statul comunist se realizează pe parcursul a șapte capitole, după cum urmează:

În cadrul capitolului I, Transformări politico-sociale, instituționale și legislative în primele decenii ale comunismului românesc, avem mai multe paliere de analiză.

Primul dintre acestea urmărește schimbările care se produc la nivel politic, cultural și social ca urmare a instaurării regimului comunist în România.

Al doilea palier analizează conceptele teoretice ale raporturilor dintre Stat și Biserică, prin prezentarea modelului protestant caracteristic și baptiștilor, a modelului bizantin care are la bază conceptul de simfonie bizantină conform căruia relația se caracterizează prin armonie, precum și a modelului marxist. Concepția marxistă (comunistă) a relației dintre Biserică și Stat presupunea o separare a Bisericii de Stat, separare care în spațiul românesc a rămas mai mult la nivelul de concept deoarece nu a existat un act legislativ ca în U.R.S.S care să prevadă această despărțire. Pentru corectitudinea științifică este just să precizăm faptul că deși nu a existat o separare totală între regimul comunist și Biserica Ortodoxă Română, statul a acționat în direcția restrângerii drepturilor religioase și a rolului religiei în spațiul public.

După prezentarea cadrului general și teoretic prezentăm tipurile de raporturi ce s-au constituit între regimul comunist și cultele religioase, fie ele istorice (ortodox, catolic, greco-catolic, reformat) sau mai noi (baptist, adventist, creștin după Evanghelie, penticostal). Pentru reglementarea noilor raporturi, regimul comunist a folosit propaganda și a construit un nou cadru legislativ care privea cultele religioase în ansamblul lor, cadrul constituțional, organizarea instituțiilor cu rol decizional în viața cultelor, precum și impunerea unei revizuiri statutului cultului baptist, care va fi aprobat în anul 1950 prin Decretul 1250 alături de statutele celorlalte culte recunoscute din Republica Populară Română.

       Capitolul II, Bisericile Creștine Baptiste și dinamica vieții religioase între anii 1948-1965,prezintă în partea de început elemente de identitate baptistă prin răspunsul la întrebarea cine sunt baptiștii. După prezentarea aspectelor identitare am considerat utilă o scurtă incursiune istorică în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial pentru a vedea cum au ajuns baptiștii în România, care au fost relațiile cu statul român și cum s-au organizat aceștia din punct de vedere administrativ. Aspectele menționate au avut o continuitate în perioada comunistă, fiind relevante pentru înțelegerea raporturilor dintre Stat și Bisericile Creștine Baptiste din România. Organizarea administrativă pe parcursul anilor 1948-1965 se realizează prin referiri la biserica locală, comunități și Uniunea Baptistă. Viața religioasă se desfășura în cadrul acestor structuri organizatorice și a fost supusă unor reglementări din partea statului, fiind vizate aspectele financiare, reglementarea serviciilor religioase, arondările bisericilor.

Capitolul III, Pastorii baptiști – O viață dedicată slujirii, își propune să răspundă la o întrebare complexă, aceea a modului în care personalul de cult și-a împlinit menirea de a sluji comunității.

Pentru a putea răspunde prezentăm reglementările care au vizat dreptul acestora de a predica, evoluția personalului de cult, oameni fideli în posturi cheie, precum și portrete ale unor personalități care au activat în perioada analizată de noi.

       Capitolul IV, Educația teologică, urmărește modul în care aceasta a putut fi realizată în cadrul bisericilor baptiste, respectiv rolul Seminarului Teologic Baptist din București în acest proces. Prezentăm situația elevilor, lista directorilor instituției, modalități și mijloace de control ale Seminarului Teologic Baptist, informații despre biblioteca Seminarului care nu putea rămâne în afara reglementărilor din domeniul educațional și cultural al noului regim politic. Cu toate constrângerile evidente, bisericile baptiste au avut oportunitatea de a-și forma personalul de cult în cadrul instituției proprii de învățământ, dar și perfecționarea acestora în cadrul Institutului Teologic Ortodox sau Institutului Teologic Protestant de grad universitar din Cluj.

Capitolul V,  „Armonia dintre culte” – un factor al democrației populare, urmărește relația Bisericilor baptiste cu alte biserici și organizații religioase. Sunt abordate atât aspecte care țin de relațiile cu alte culte din România, cât și relațiile externe ale Uniunii Comunităților Creștine Baptiste.

Pe planul relațiilor interne sunt prezentate aspecte ale relației dintre Bisericile baptiste și Biserica Ortodoxă, Biserica reformată, dar și cu cultele evanghelice (creștini după Evanghelie, adventiști, penticostali).

Atunci când ne referim la relațiile cu Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.), trebuie avut în vedere modul în care aceasta se raporta la baptiști, precum și cauzele care au determinat poziția acesteia. Menționăm în acest context faptul că Biserica Ortodoxă îi considera pe baptiști niște tolerați și realiza rapoarte către Departamentul Cultelor prin intermediul cărora aceștia erau acuzați de prozelitism, acuzație care venea din neînțelegerea misionarismului evanghelic. Cu toate acestea, perioada analizată de noi este și cea în care reprezentanți ai mai multor culte, printre care se numără și pastorii baptiști, studiază la Institutul Teologic Ortodox din București, denotând faptul că putem vorbi de o anumită normalizare a relațiilor dintre cele două culte la nivelul ierarhiilor superioare.

În cadrul aceluiași capitol analizăm și relațiile baptiștilor cu Biserica Reformată prin prisma faptului că liderii bisericilor baptiste au studiat teologia la Institutul Teologic Protestant din Cluj, instituție de învățământ recunoscută de către autorități ca având statut universitar.

De la relațiile cu protestanții trecem la relațiile cu bisericile evanghelice, biserici cu care baptiștii aveau afinități doctrinare. Raporturile la nivel oficial între cele patru culte neoprotestante s-au realizat individual de către fiecare biserică în parte, dar și instituțional în cadrul Federației Reprezentative a Cultelor Evanghelice Recunoscute din Republica Populară Română, apărută în anul 1950 la inițiativa statului din dorința de a realiza un control mai strict asupra celor patru biserici membre ale organizației menționate.

Capitolul VI, Baptiștii între persecuție și acomodare, tratează dinamica raporturilor dintre Stat și Bisericile Creștine Baptiste prin prisma unor elemente particulare care țin de persecuții, colaborarea unor pastori cu Securitatea sau cu alte organisme ale statului.

Pentru a clarifica aspectele amintite menționăm faptul că atunci când ne referim la persecuții avem în vedere ca prim aspect arestările credincioșilor sau personalului de cult, precum și alte șicane la școală sau la locul de muncă la care credincioșii au fost supuși datorită convingerilor religioase.

Implicarea Bisericii în acțiunile propagandistice ale regimului este un alt aspect pe care îl abordăm în cadrul acestui capitol. Vorbim de faptul că Bisericile Creștine Baptiste au fost folosite în acțiunile propagandistice ale regimului deoarece acesta căuta o legitimare și prin intermediul religiei, dar pe de altă parte urmărea ca Biserica să-i susțină politica. Concret, facem referire la lupta pentru pace, domeniu predilect al regimurilor comuniste, la acțiunile în folos obștesc, precum și la promovarea unei imagini pozitive în Occident. Referitor la acest ultim aspect intră în discuție și problema naționalismului, înțeleasă în acest caz ca o formă/modalitate de atragere la colaborare a credincioșilor sau liderilor baptiști. Regimul făcea apel la naționalism pentru atingerea unor obiective de penetrare informativă în interior sau exterior.

Capitolul VII abordează răspunsul Bisericilor Creștine Baptiste față de constrângerile vieții religioase, a insecurității personale, precum și a persecuțiilor la care au fost supuși reprezentanții și credincioșii baptiști. Partea de final a acestui capitol aduce în discuție un aspect foarte important pentru înțelegerea complexității societății românești, respectiv diferența dintre discursul oficial și realitatea vieții religioase pe parcursul perioadei analizate și prin extensie pe tot parcursul a ceea ce generic denumim perioada comunismului românesc.

În cadrul concluziilor am realizat o sinteză a problematicilor discutate în cadrul fiecărui capitol, prezentând atât diferitele puncte de vedere exprimate de către autorități, cât și de către reprezentanții confesiunilor religioase cu care Bisericile baptiste au colaborat sau au fost supuse persecuțiilor. Pe lângă aspectele menționate, în cadrul concluziilor se regăsesc și punctele de vedere ale Cultului Creștin Baptist, Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R. (1948-1965), precum și un punct de vedere propriu asupra problematicii în discuție

 Marius Silveșan

In 5 aprilie, lansare de carte: Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

In 5 aprilie, Bucuresti, lansare de carte: Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965) sursa - organizatorii

Despre "Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)"

Prin lucrarea "Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)", Dr. Marius Silvesan se inscrie in seria de istorici haruiti sa aduca in atentia tuturor aspecte deosebit de interesante din viata  Bisericii Creștine Baptiste romanesti. Alaturi de Alexa Popovici si Dr Ioan Bunaciu, autorul, istoric de profesie, dovedeste capacitate in a reliefa acele pagini de istorie baptista care merita din plin atentie si analiza.
Continuand munca deloc usoara, istoricul Silvesan, nu imi este teama sa o marturisesc, va ajuta cu discernamant generatiile viitoare sa inteleaga corect Adevarul si marturisirea Lui prin Biserica Creștina Baptista din Romania.
Succes, Marius Silvesan!    

Catalin Dupu

Jean Staneschi: pastor, profesor, muzician, director al Seminarului Teologic Baptist

Jean Staneschi s-a născut la data de 18 septembrie 1900 în cartierul „Apele Minerale” din București^[1] și a plecat în veșnicie în toamna anului 1980[2]. S-a întors la Domnul la vârsta de 15 ani „și a primit botezul credinței odată cu mama lui la Rusalii în anul 1916[3], iar din anul 1918 s-a ocupat de educația biblică și morală a tineretului din București[4]. În anul 1920 acesta era pastor la Brăila[5], unde lucrează la întocmirea primei cărţi de cântări comune, punând împreună cântări din Harfa Coriştilor, Cântările Sionului şi Cântările Credinţei. Din anul 1927 acesta este pastor la Constanța[6].  În anul 1925 se căsătorește cu Olga, primul medic baptist din România, și ulterior își începe activitatea de profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, activitate pe care a îndeplinit-o până la vârsta de 77 de ani[7]. Între anii 1934 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România[8]. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în anul 1949[9], a fost ordinat ca pastor[10] în cadrul Bisericii Creștine Baptiste Golgota din București[11]. Conform unei alte surse, acesta a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Bucureşti-Basarab[12] în anul 1947[13].  „Aici, împreună cu alţi fraţi, începe lucrarea de tipărire a cântărilor de cor şi a altor materiale creştine, cu ajutorul maşinii Gestetner sau Şapirograf.  Aceasta se întâmplă între anii 1947-1951.  Era profesor la Seminarul Teologic Baptist din București şi acolo Jean pregătea partiturile originale pentru  cântările de cor, scrise cu peniţă şi cerneală roşie pe o hârtie specială care absorbea cerneala şi o transmitea pe coală de hârtie care venea în contact cu tamburul cilindric al mașinii de tipărit.  Se puteau face 25-30 de copii după un original, după care acesta trebuia rescris pentru a fi tipărite alte exemplare.  Cu toate că această activitate cerea timp, efort şi nu în ultimul rând risc, fraţii au continuat să lucreze la acest proiect și așa au rămas peste ani cântările pentru cor de care ne bucurăm astăzi.”[14] În anul 1953 a fost reținut timp de treizeci de luni fără a i se face proces şi fără a i se aduce oficial vreo acuzaţie. A fost eliberat la fel  de subit şi tot fără vreo explicație precum a fost arestat[15]. În iunie 1955 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[16], iar în decembrie 1955[17] a fost ales de către Congresul Cultului Creștin Baptist, cel mai înalt for de decizie al cultului, în funcțiile de director și profesor la Seminarul Teologic Baptist din București, precum și de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.

În anul 1957 a fost destituit de către Departamentul Cultelor din funcțiile de pastor al Bisericii Baptiste Golgota[18], de profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București, de membru în Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R.P.R.[19] și de vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de București[20]. Va fi rechemat la Seminar în anul 1974[21] şi îşi încheie activitatea de profesor în anul 1977[22].

Pastorul Ioan Bunaciu consideră că decizia Departamentului Cultelor a fost determinată de acțiunile întreprinse de către Bokor Barnaba și Bălgrădeanu Constantin, care au  comandat 40 de orgi muzicale pentru Bisericile Baptiste de la o firmă din Cehoslovacia cu ocazia unei expoziții internaționale ce a avut loc la București în anul 1957. După terminarea expoziției, firma din Cehoslovacia prin intermediul căreia s-a făcut comanda a lăsat în custodie la Biserica Golgota unde era pastor Jean Staneschi orga cu care au venit în România, motivând că „baptiștii sunt cumpărători serioși.”[23] La câteva luni după expoziție statul român a primit din partea firmei din Cehoslovacia o notă prin care acesta trebuia să plătească orga, fiind înștiințat totodată și de comanda de 40 de orgi muzicale pentru Uniunea Baptistă. Ministerul Cultelor a început investigații în acest caz deoarece nici o biserică nu putea face o comandă în străinătate fără aprobarea acestei instituții. Vinovat în această situație a fost găsit pastorul Jean Staneschi, care a fost destituit din toate funcțiile cultice, timp de 10 ani[24].

Pentru a înțelege complexitatea acestui caz vom completa informațiile pastorului Bunaciu cu cele oferite de către documentele de arhivă. Astfel, în cadrul unui memoriu către Departamentul Cultelor, pastorul Jean Staneschi menționează faptul că a fost destituit din funcțiile menționate la data de 30 iulie 1957 ca urmare a unui ordin verbal al Departamentului Cultelor, „care era reprezentat prin prezența Tov. Director Nenciu[25], Tov. Moisescu și Tov. Vasile Popa.”[26] Aspectul este confirmat de către copia procesului verbal al Comitetului Uniunii Baptiste în cadrul căreia se menționează că decizia comitetului de a declara vacante posturile deținute până la momentul respectiv de către Jean Staneschi și Ioan Bolea s-a datorat expunerii directorului[27] Gheorghe Nenciu[28].

Memoriul pastorului Jean Staneschi menționează următoarele motive invocate de către autorități în argumentarea deciziei de retragere a recunoașterii din funcțiile cultice și administrative:

1) Nu ar fi anunțat conducerea cultului despre sosirea în țară a lui Stanley Catană, român baptist din S.U.A. [29],

2) A introdus și păstrat persoane[30] în comitetul bisericii baptiste a cărui pastor era fără acordul Departamentului Cultelor[31],

3) Învinuirea de a fi procurat orga pentru Biserica Baptistă din București, Șoseaua Nicolae Titulescu Nr. 56 A în mod ilegal[32],

4) Vinovat de excluderea lui Constantin Bălgrădeanu din calitatea de membru al Bisericii Baptiste Golgota[33].

În urma analizării memoriului și a altor documente înțelegem faptul că Departamentul Cultelor l-a considerat o persoană care a adoptat o poziție diferită față de cea dorită de instituția menționată. În opinia noastră motivele principale care au dus la retragerea recunoașterii țin de acceptarea în comitetul Bisericii Baptiste Golgota a unor persoane neagreate de către Departamentul Cultelor, relația personală pe care o avea cu secretarul cultului baptist, Constantin Bălgrădeanu, precum și problema cu orga care a fost instalată în biserica sa[34].

Ca și activitate științifică, Jean Staneschi a scris comentarii la epistolele: Filipeni, Coloseni, Galateni și Evrei.  De asemenea, acesta a scris și o carte despre viața predicatorului englez Charles Spurgeon, intitulată Principele predicatorilor: Din viața și lucrarea lui C. H. Spurgeon[35].

„Fiind profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi vorbind limba germană fluent, traducea cursuri din germană pentru studenţii seminarului.  De asemenea, a tradus predici şi cursuri de teologie pe care le multiplica cu ajutorul maşinii de tipărit Gestetner sau Şapirograf. În decursul anilor în care a fost profesor şi pastor, Jean Staneschi a pregătit sute de cântări pe note pentru corurile creştine şi a lucrat la câteva oratorii, dintre care amintim „Spre Betleem”, „Psalmul 91” şi „Via Dolorosa”. O altă lucrare importantă în care a fost implicat fratele Jean a fost aceea de a culege cântări pentru copii şi de a le publica în cartea „Harfa Copiilor”, o carte mult iubită de copiii credincioşilor.”[36]

„Datorită activităţii şi slujirii sale ne-a rămas o bogată colecţie de cântări creştine pentru cor, cântări pentru copii, oratorii şi cărţi de cântări pe care le-a publicat pentru a duce mai departe generaţiilor care aveau să vină după el dragostea pentru lucrarea Domnului şi pentru muzica sacră de calitate.” [37]

            Prin intermediul acestui material am dorit să prezentăm o scurtă biografie a celui care a fost pastor, secretar general al Uniunii Baptiste, profesor și director al Seminarului Teologic Baptist din București.

NB: Acest material a fost redactat inițial pentru cartea Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), carte în curs de apariție la o editură academică din România și editat pentru Revista Creștinul Azi Nr. 6/2012, pp. 14-15 în contextul în care Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și-a serbat centenarul (1912-2012).

Marius Silveșan