Cuvântul ce exprimă Adevărul
Dramaturg, Cătălin Dupu păşeste acum pe tărâmul epicului pentru a dezvolta aceeaşi temă, manifestarea sacrului în profan sub toate ipostazele, accentuând ideea orbirii unei societăţi care pare a ignora fondul în favoarea unor forme ritualice, tradiţionale ascunzând în spatele religiosului hybrisul ancestral. Volumul “Cine ştie ce aduc zorile” reprezintă pagini care reflectă realitatea istorică a unei naţiuni care a pierdut contactul cu Numenul printre multiplele forme ale relgiosului prin care fiinţa creată întelege să-şi atragă binecuvântarea individuală,dezvoltând astfel un egocentrism mascat de mersul la biserică. Ironia şi umorul devin ,aşadar inevitabile în scriitura sa care ascunde lacrima sau râsul plânsului,cum bine defineşte individul starea sa reală pe care o percepe din când în când ( “doamne, ce am putut să fac cu viaţa mea”-expresia auctorială care punctează disperarea omului concentrat pe dezvoltarea egoului Scriitura lui Cătălin Dupu ilustrează universalul, omul pierdut printr-o simplă înghiţitură de fruct, temele putând fi aplicate în mod individual pentru că ele reprezintă realul, omul biruit de poftă, de ban, părinţii care-şi aruncă în haos copiii chiar înainte de a se naşte;câteva personaje au şansa conştientizării Numenului,a Absolutului şi pătrund în mântuire,în salvare prin căinţă şi iertare. Aşadar misterul ontologic al Marelui Anonim apare în antiteză cu dimensiunea lui “homo religiosus”,primul concept implicând fondul problemelor umane,schisma aparând în procesul de comunicare care foloseşte,pornind de jos în sus un cod diferit de cerinţele biblice,rezumându-se doar la o formă anostă de exprimare. Scriitorul Cătălin Dupu a pătruns esenţa fiecărei istorii pe care o expune punând-o sub semnul destinului,a regizorului care desenează întâmplarea în plan concret pentru ca fiinţa creată să-şi conştintizeze starea şi să pună valoare pe Adevăr şi fond,descoperind astfel manifestarea eternă şi constantă a sacrului în profan. Cuvântul a fost,după cum mărturiseşte scriitorul poarta spre Absolut, spre Adevăr, “fără carte nu reuşeam nimic”- izbuteşte, la rândul sau să transmită mesajul spre lector, fie el inocent sau experimentat, întrucât abordează probleme existenţiale într-o manieră simplă pentru că, a găsit, în opinia noastră Cuvântul ce exprimă Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu