Astăzi n-ar trebui să vorbim. Răstignirea Domnului este un eveniment istoric, ce merită mai mult decât un moment de aducere aminte. Astăzi avem nevoie de atât de multă linişte. Şi liniştea aduce după ea clipe sau ceasuri de gând bun, meditaţie şi rugă. …Apropiere de Dumnezeu. Şi cei ce cred în El şi cei care doar au impresia că sunt ceea ce nu-s, au nevoie de această apropiere… Şi nu putem păşi de Creator, dacă nu ne-am oprit la Cel prin care s-a născut o nouă creaţie, aceea de copil al lui Dumnezeu. O expresie simplă, dar cu atâta încărcătură. În liniştea ce se cuvine, fiecare dintre noi ne amintim că Domnul a acceptat Crucea, pentru ca eu şi tu să putem trăi veşnic, de credem în acest incontestabil eveniment al Universului. Dragostea lui Dumnezeu nu S-a oprit la cuvinte, ci la Răstignirea care a schimbat şi schimbă lumea. Fiul lui Dumnezeu a fost atârnat pe cruce, deşi n-avea păcat. Însă s-a urcat pe lemn cu păcatele nostre. Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa, deşi nu era obligat, însă a fost crucificat pentru ca noi să nu murim veşnic.
În aceste momente, ce am mai putea spune. Aproape fiecare avem în faţă, imaginar, tabloul ce a însemnat chin, groază, durere, suferinţă, batjocură, dispreţ, dar şi acceptare şi jertfa totală.
Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi noi nu L-am băgat în seamă. Isaia 53:3
De aceea azi, n-ar trebui să vorbim. Azi privim la cruce şi plâgem şi tăcem. Şi cerem de la Bunul iertare pentru toate. Fascinant e faptul că Puterea Domnului, glorificată şi la Calvar, a transformat şi va transforma vieţile oamenilor, indiferent de rang şi bani, în nestemate veşnice.
Din volumul Esente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu