Cetatea Ur chiar a existat!

Asezarea Ur, in care s-a nascut patriarhul Avraam, a fost identificata cu Tell Muqayyar (Mugheiir), situat intre Bagdad si Bassorah. Ultima identificare apartine renumitului arheolog Sir L. Wolley iar sa­paturile arheologice intreprinse de acesta s-au scos la lumina foarte multe vestigii care confirma existenta orasului Ur in perioada Vechiului Testament. Dintre ele amintim: palatul lui Bel-Shalti-Nannar, ziguratul cu trei etaje ce se terminau cu un sanctuar, cinci temple asezate in ju­rul aceluiasi edificiu regal, o sculptura cu un cap de berbec, un animal sfant la sumerieni avand coarnele in spini, morminte regale, inscriptii, obiecte de argila si piatra, precum si 3 metri de aluviuni care acopereau vestigii umane prinse de potopul declansat pe la anul 4000 i.d.Hr. dins­pre Golful Persic. Diluviul confirmat de arheologie a afectat o suprafata mare de pamint (630 km lungime si 160 km latime) si amintirea sa se pastreaza in epopeea lui Ghilgames si intr-o versiune sumeriana din mileniul III i.d.Hr. Urme din acest diluviu apar si in alte localitati ca Ninive si Kis, si­tuat la nord de Babilon. Patriarhul Avraam si toata familia sa din orasul natal s-au indreptat spre nord, unde se afla localitatea Haran (Teii Halaf, Sultan Tepe, Fac. 11, 31), cercetata de arheologul D. S. Rice intre anii 1952-1957. Pe acest santier arheologic, care se afla langa asezarea moderna Haran, s-a cons­tatat ca in perioada biblica locuitorii ei venerau zeul lunii, care avea si un locas de cult. Existenta acestui locas de inchinaciune a fost atestata si de tablitele de la Mari si, potrivit materialului arheologic de aici, intre Haran si Ur au existat stranse relatii culturale si religioase. Aceasta lega­tura dintre cele doua orase se explica si din faptul ca pe unul dintre ves­tigii se mentioneaza prezenta in Haran a unui grup de locuitori veniti din Ur ; printre acestia se va fi numarat si Avraam. Unii specialisti considera ca Avraam a sosit aici odata cu populatia habiru, altii sustin ca el, ca si seminomazii din Ur, a luat drumul carava­nelor in prima jumatate a mileniului al II-lea i.d.Hr. Pe acest santier ar­heologic s-au gasit patru stele din care trei de pe vremea regelui Nabonide. Dupa opinia arheologilor, Haranul este identic cu orasul lui Nahor (Fac. 24, 10) sau cu Nakhur, o localitate invecinata cu aceasta si mentio­nata in scrierile de la Mari si nicidecum cu asezarea de la Eski.