Dacă în noi creşte patima nemulţumirii, să ne aşezăm o oră într-un scaun cu rotile; de pe el să ne pregătim masa, să aspirăm, să facem cumpărături, să mâncăm, sa ne plimbăm şi să jucăm volei cât poftim.
De spunem că avem mai puţin decât alţii, să plecăm în Expediţia Conştientizării, şi să vedem zeci de sate şi sute de familii de la noi care sunt în pragul subexistenţei.
Dacă putem vedea bine şi ne-am săturat de privit color, să aplicăm pe un ochi un plasture şi să stăm aşa o zi. Ne vom reveni. Brusc, zguduitor.
În cazul în care mesele altora ni se par mai îmbelşugate decât ale noastre, să ştim bine că în Tanzania, de exemplu, duminica cea mai copioasă masă, aşteptată cu mare drag… şi foamne, înseamnă orez fiert. Şi atât.
În supărarea noastră de ne revoltăm că avem bani mai puţini decât G sau B să citim talonul de pensie al unui fost lucrător la CAP. Vom calcula altfel bănuţii.
Dacă mâinile ni se par că se mişcă foarte bine în trupul nostru, dar suntem nemulţumiţi, să luăm o faşă medicală şi mâna dreaptă să o legăm aşa, ca şi cum am avea-o fracturată. Zacem în starea asta o zi. Să vedem după aceea ce ne vom mai bucura de ambele mâini şi ce să mai spunem de picioare!
Da, trebuie şi mers, şi de toate în casă, şi vedere şi mese bogate şi bani destui. Dar cine spune destul? Care? Când? Doar la durere şi supărare spunem destul.
Fiecare dintre noi avem motive de mulţumire – nimerit ar fi să medităm puţin la ele chiar acum. Ar fi bine să Îi mulţumim Domnului pentru familiile noastre. Dezvoltarea personală, bucuriile zilnice vin de aici. Da, suntem probabil mulţumiţi sau nu de familie dar cât timp alocăm pentru ea? Ce-i mai bun pentru familia mea – aceasta ar trebui să fie scopul nostru în cămin. Ar trebui să Îi mulţumim Domnului pentru momentele frumoase din viaţa noastră. Acestea vin, sunt oferite sub Binecuvântarea Tatălui dar le uităm poate repede şi, mai ales, nu am mulţumit Domnului că ne-au colorat viaţa. Însă ce ne-am fi făcut fără de ele, cum ar fi arătat zilele noastre? Doamne, îţi mulţumim.
“În căsnicie, ca şi în altele, mulţumirea întrece bogăţia”, scrie Moliere. Există un roman intitulat „Secretul Multumirii”, ecranizat şi la Hollywood, recomandat pentru a înţelege mai bine starea pe care ar trebui să o câştigăm în timp.
Să Îi mulţumim Domnului pentru încercări. Da, poate este foarte greu, cel mai greu. Poate închidem ochii şi nici nu am vrea să ne aducem aminte de ele. Nu este uşor să ne întoarcem în timp cu aşa ceva. Dar... În Sfânta Carte Biblia citim împreună:
„În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, Sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări” - 1 Petru 1:6
Când mulţumim lui Dumnezeu pentru încercări dăm dovadă de maturitate spirituală.
Ar fi bine să Îi mulţumim Domnului pentru România, ţara în care El ne-a aşezat sau ne-a chemat să slujim. Pe lângă zilele de post şi rugăciune care au diferite motive de rugă, pe lângă Ziua Naţională de Rugăciune pentru România – anual în ultima duminică din februarie, se cuvine să Îi mulţimim Domnului pentru tot ce ne oferă sau ne îngăduie nouă, românilor. Ţara noastră are nevoie de multă rugăciune şi unitatea creştinilor.
Să Îi mulţumim Domnului pentru vestitorii Evangheliei. Pentru ei! Sunt oameni aleşi, oameni ai slujirii, oameni dispuşi să ajute la lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Să ne rugăm şi să mijlocim, de asemenea, pentru ei.
Ar fi bine să Îi mulţumim Domnului pentru că suntem Copiii Săi. Noi ştim, spunem, vorbim, comentăm că avem acest privilegiu însă... Îi mulţumim Lui? Valoarea pe care o avem, am căpătat-o, binecuvântările, harul se datorează acestui statut primit sub Har. Bine e să Îi mulţumim Domnului pentru deschiderea la propovăduirea Evangheliei. Să Îi mulţumim Domnului pentru veşnicia primită în dar. Poate cel mai puţin vorbim în bisericile noastre despre Rai... Poate... Însă Viaţa Veşnică cu Domnul este staţia noastră finală şi este nemărginitul Dar oferit copiiilor Săi de Tatăl.
Indicat ar fi să ne luăm un timp al mulţumirii. Despre un astfel de timp, de jertfă citim, ştim bine, şi în Vechiul Testament.
Într-o duminică dimineaţa a venit la noi la biserică o familie tânără, aparte... Ea în cărucior şi el în spatele ei. Au cântat, ne-au împărtăşit experienţe de viaţă şi… au încurajat pe credincioşi! Aceasta înseamnă adevărata mulţimire…
Guillaume Apoillnaire scrie:“Din când în când este bine să te opreşti din urmărirea fericirii şi să te mulţumeşti să fii fericit.”
Uităm să mulţumim – acesta este adevărul. Alergăm, primim, fugim, uităm să mulţumim. Şi noi ştim bine că acest lucru nu e bun. Când facem ceva pentru o persoană şi ea nici măcar nu spune „Mulţumesc mult” parcă s-a răsturnat Pământul cu noi.
Şi mai este un lucru - cunoaştem noi valoarea cuvintelor de apreciere?
…ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 1 Corinteni 12:25
Mulţumirea faţă de credincioşii din adunare este o condiţie. Da, este necesară din multe puncte de vedere. Şi va exista şi reciprocitatea. Dacă nu va fi, nu există o biserică adevărată. Unde nu e nici mulţumire pentru ce e făcut, atunci ce e de pus în loc? Este adevărat că noi nu lucrăm să ni se mulţumescă dar să ne aducem aminte că Biblia ne spune că vom fi răsplătiţi. „Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” Luca 14:14
În multe cărţi şi cursuri se scrie despre îmbrăţişare şi beneficiul ei. Ea face cât 100 de mulţumiri şi transmite celui din faţa noastră „sunt alături de tine!” Dar nu numai mulţumiţi e bine a fi, ci şi mulţumitori. Cu alte cuvinte întoarcem mulţumirea şi facem şi noi tot ce ne stă în putinţă să aducem mulţumire.
„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz”. Proverbe 10:22
Un grup de credincioase din Anglia se tot gândea cum să facă să strângă bani pentru evenimentele ce doreau a le organiza. Cu timpul au găsit o metodă excelentă de a dărui şi aproape să nu-ţi dai seama. S-au hotărât, ca fiecare să pună deoparte restul de la cumpărături! A fost la supermarket, i-au rămas monede, ei bine pe acestea, să le pună deoparte, pentru programe. Ideea a dat rezultate extraordinare, a motivat şi alte persoane şi astfel au putut chiar, să ajute şi diferite familii nevoiaşe din satele româneşti.
“E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi”, afirma Nicolae Iorga.
S-ar putea, ca unele dintre credincioasele noastre să nu aibă ce rest să mai pună deoparte, dar nu aceasta este ideea în cazul nostru, ci principiul - puţin câte puţin se face mult. Atât cât noi avem, ajunge pentru ceva care să dăinuie veşnic.
Prea mult ne-ascundem după treburi
Prea mult ne ferecăm cu griji
Prea repede uităm să ne lăsăm în Braţul
Aceluia ce ne Iubea demult
Prea mult fugim şi ne uităm menirea
Prea mult oftăm şi plângem disperarea
Prea repede uităm că Bunul cel din Ceruri
E pururea cu noi, în vremi fără de cerneri…
Catalin Dupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu