Cocosul mai canta si acum…

Atunci si acum, in sunet de cocos, unii continua a se lepada de Invatatorul Iubirii si al Vesniciei. Jocul la dublu semnat de pescarul Petru, s-a transformat dupa Invierea Domnului in viata exemplara de apostol al bisericii, al credintei si al virtutii. “Indata a cantat cocoşul a doua oara. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Anainte ca sa cante cocoşul de doua ori, te vei lepada de Mine de trei ori.” Şi gandindu-se la acest lucru, a anceput sa planga.” Marcu 14:72 Exista predicatori si cuvantatori, exista crestini de duminica si cei ce staruiesc in Adevar. Gasim in curtea bisericii universale oameni care doar sunt “langa” Mantuitorul, nu “merg” cu El. Hristosul e bun pentru unii doar la sarbatoare, doar in alai, doar sa dea bine la CV. Mantuitorul nu ne cheama la El cu CV-urile, ci cu inima. Cum ne lepadam de Cel Batut si scuipat pentru noi? Prin jocul la dublu, prin fatarnicie, prin barfa si minciuna, prin rautate ascunsa sub cravata sau ochelari, prin susoteli la urechi care nu sunt din Sfanta Scriptura. Ne lepadam de Cel biciuit si Tintuit in piroane, doar vorbind si privind in alte locuri decat Sfanta Carte, doar propovaduind altora si nu sufletelor noastre, uneori schimonosite si varuite precum mormintele vorbite de Domnul Isus. “Vai de voi, carturari şi Farisei fatarnici! Pentru ca voi Sunteti ca mormintele varuite, cari, pe dinafara se arata frumoase, iar pe dinauntru Sunt pline de oasele mortilor şi de orice fel de necuratenie.” Matei 23:27 Ne lepadam de Cel ce a Spalat picioarele ucenicilor si noua… aruncand sageti, venin si faradelege in ograda altora, spre a ne contura noi un profil. Hristos Mantuitorul nu are nevoie de statui, ci de oameni care sunt cu inimi izvoare de viata. La unii canta cocosul dar ei sunt prea ocupati cu treburi “bisericesti” sau nici macar cu ele. Sa fim ocupati cu inima plina de iubirea lui Hristos Domnul. Azi. Ne mintim ca pasarea din Ierusalim canta in curtea vecinului sau la gardul altei biserici. Unii sunt orbi cu Cartea in mana. “A ne lepada” suna din roman, din carte, “a ne dezice” e mai taios si are gust de pacat, de tradare, de minciuna iesita la suprafata. Mai bine iese totul aici, pentru ca la Judecata exista si osanda. Oamenii si-au luat “dreptul” stramb de a judeca si hotara ei care cum este. Vai si amar, si iad! Isus Cel Glorificat, Numai El va oferi cununi. Ce e din pamant, pamant se face… Ceea ce se uita este ca acolo unde Exista Lucrarea Domnului, nimic nu frange, nu sterge, nu distruge. Reversul, da. Epoca Teoretizarii a trecut. Se asteapta faptele, Faptele Apostolilor. Adevarati si nu prefacuti. “Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” Matei 7. 23 Doamne, atata as dori – Binecuvantarea Ta cea Mare. Petru si-a invatat lectiile. Si a plans. Noi? Cocosul mai canta si acum…. Si pentru cine striga? Catalin Dupu publicat in PREDICATORUL, luna mai