"O NOTA DE NOBLETE SUFLETULUI MEU"

Interviu cu un granicer, Locic Florin, in exclusivitate pentru Eveniment Crestin

EC: Cum e sa servesti patria acolo unde se termina pamantul romanesc?

Locic Florin: Prefer termenul de „granicer” celui de „politist de frontiera”. Caracterizeaza cel mai bine slujba pe care o am. De fapt, chiar ideea de a „sluji patria” este caracteristica militarilor si da o nota de noblete serviciului meu. Cei care nu au trecut prin armata nu prea stiu cum e… Acolo unde se termina pamantul romanesc, se termina si pamantul Uniunii Europene, deci presiunea este mai mare, cred eu, pe cei care isi desfasoara activitatea pe fasie. Uneori stai in alerta, pregatit parca sa nu fii luat prin surprindere de cine stie ce-ar putea sa tasneasca dintr-un tufis, dintr-un colt de padure. Alteori, esti relaxat, stii ca Dumnezeu vegheaza toate lucrurile si viata ta e in mana Sa. Uneori e frig, sau ploua si esti inghetat sau ud la picioare si regreti ca nu te-ai facut director la o sucursala de banca. Alteori observi un licurici stralucind intr-o noapte intunecata, sau privesti cerul, stelele la miez de noapte si te minunezi cat de mare e Dumnezeu! Alteori, privirea mea surprinde maretul rasarit, o splendoare! Nu pot sa mint: e si bine e si rau sa slujesti patria acolo unde se termina pamantul romanesc… mai ales cand te mai gandesti si la bani ( cred ca nu vor fi de-ajuns niciodata!).

EC: Ce reprezinta pentru tine Romania?

LF: Romania este tara in care m-am nascut, in care mi-am intemeiat o familie si in care as vrea sa traiesc si sa muncesc pana la adanci batranete. Imi place sa vorbesc limba romana, sa citesc Biblia in limba romana, imi place cum suna „Buna ziua!”… intr-un cuvant, sunt patriot si te iubesc „dulce Romanie”, vorba lui Eminescu!

EC: Care sunt cartile ce te inspira?

LF: In primul rand ma inspira Cartea de capatai, Biblia, fara de care putem trai, dar nu cred ca suntem chiar oameni. Apoi, iubesc poezia, iar Mihai Eminescu a excelat in acest domeniu. Inspirat de poeziile sale, acum peste zece ani, ii scriam poezii de dragoste celei care acum imi este sotie. Cand eram copil, ma inspirau Tom Sawyer si prietenul sau Finn ( ce de aventuri!). Uneori visam sa fiu muschetar si un fel de uniforma tot port acum, doar spada a fost inlocuita. Mai nou, ador cartile familiei Wurmbrand, desi sunt despre vremuri de prigoana. Cine stie? Poate urmeaza. Nu-i pot uita pe Ioanid si Dorz. Pentru suflet.

EC: Hobby-uri?

LF: Mentionez doar unul si cel mai important: apicultura. A inceput din dorinta de a munci si de a castiga un banut, dar s-a transformat in pasiune si nu cred ca as putea sa las sa treaca vreo primavara in care sa nu observ aripile unei tinere matci si sa ma minunez de frumusetea si vioiciunea ei, sa nu ma las intepat de-o albinuta sau sa nu ma bucur de dulceata unui fagure proaspat, parfumat de mierea de mai. Va astept la vara, la stupina!


EC: Un verset drag sufletului?

LF: Romani 14:8 – „Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.” Nu poate fi nimic mai frumos decat sa stii ca ii apartii Domnului! Sunt incantat si bucuros! Fiti binecuvantati!